Poveste de adormit

joi, 4 februarie 2010

De la o vreme incoace, fiica-mea, patru anisori plini de energie si bucurie, ma pune, inainte  de culcare, sa-i spun povesti cu mine cand eram mic.
La inceput mi s-a parut simplu, dar mai apoi am realizat ca e destul de complicat sa aleg povestioare ce mi s-au intamplat, dar care sa fie educative incat sa le pot spune, interesante incat sa-i atraga atentia si prezentate asa incat sa le inteleaga.
Incep cu o perioada din viata mea pe care mi-o amintesc cu deosebita placere... vacantele de vara petrecute la bunica de la tara intr-un sat uitat de lume, fara tehnologie, fara asfalt, partial, si fara curent electric, cu oameni simpli, adevarati tarani, legati cu trup si suflet de bucata de pamant si de animalele din gospodarie.
Singura indeletnicire a copiilor din sat era mersul cu vitele la camp. Izlazul, o oaza minunata plina de pomi care mai de care mai plini cu fructe coapte, zemoase si dulci, era limitat, in mare parte, de padure, iar restul de gardurile gospodariilor. Sarcina noastra, a fiecarui copil, era sa pazim vitele sa nu fuga de pe izlaz (vorba vine, vitele n-aveau unde fugi, dar, pentru parinti, respectiv bunici, era o modalitate de a aduna copiii satului intr-un singur loc, de a-i sti in siguranta in timp ce ei sunt plecati la munca campului). In fapt, izlazul reprezenta pentru noi locul de distractie maxima. Fara parinti, fara restrictii, jucam prinsa pe cataratelea, ca, slava Domnului era unde, "baba oarba", "ascunselea", si tot felul de alte jocuri pana ne iesea limba de un cot si cadeam franti la umbra copacilor. Si atunci ma intindeam pe spate pe covorul de frunzele cazute si imi placea nespus sa privesc spre corolele copacilor.
Si nici nu stiu cum sa-i explic fiica-mii cat de frumos era sa stai sa asculti fosnetul padurii, sa vezi cum trec nori pufosi pe deasupra, sa te minunezi de culorile cerului si padurii si a soarelui...
In seara asta nu-i nevoie pentru ca a adormit.
Sa vedem ce-i mai povestesc maine!

1 comentarii:

Fashion Hunter spunea...

Genial..:) Si Fotografia e superba. Fara cuvinte..

Trimiteți un comentariu