I wanna be a ballerina!

joi, 27 mai 2010

La mansarda unei constructii, intr-o incapere aproape obscura, fapt pentru care ISO meu n-a scazut sub 800, am gasit cativa "gandacei" care, culmea, in loc sa asculte manele sau sa toceasca tastatura computerului, fac altceva, ceva ce eu credeam ca e deja istorie.


Toti sunt seriosi, extrem de atenti si de dornici de a executa cat mai corect miscarile gratioase si totodata extrem de dificile.

In fundal se auzea un fragment din Lacul lebedelor, iar peste rasuna vocea aspra, si totusi materna, a doamnei profesoare...

- Si... unu, doi, trei, patru! Passe si... developpe!






Venice Anytime

marți, 18 mai 2010

Am inceput sa cred, din ce in ce mai mult, in ideea de a asezona vizitarea unui oras cu o anumita perioada a anului.
De ce?
Pentru ca am descoperit Venetia in mantie de ploaie, destul de posaca,  cu gondolieri fara activitate, cu cativa turisti murati, care incercau sa nu tremure prea tare de frig atunci cand se pozau pe Il Rialto, cu terase stranse, cu vanzatori ambulanti tristi, cu multe ferestre inchise, cu piata San Marco inundata.

Si totusi...
Ii poti sopti iubitei "te iubesc" dintr-o gondola inchiriata pe bani putini, poti savura un ceai fierbinte intr-unul din micile restaurante de pe unul din malurile canalului Grande, unde garantez ca vei fi primit cu multa caldura din partea celor de acolo, iar seara, in camera care, e foarte posibil sa aiba fereastra spre unul din micile canalele care brazdeaza orasul, sa-ti strangi iubita in brate si sa ascultati amandoi cum un gondolier singuratic rupe zgomotul stropilor de ploaie de pe pervaz....

Amoooooooreeeeeee miiiiiiooooooo!

 

Am fost acolo!

duminică, 9 mai 2010

Sony World Photography Award

Cannes 2010


Am ajuns exact cand a venit faimosul covor



Evident, am stat sa-l vedem cum cade pe scari...


Apoi am cautat biroul de informatii


Invitatiile ne asteptau sa le ridicam


A venit si seara premiilor...
Ne-am pozat, fara discutie, pe covorul rosu


Am stat destul de timorati, in sala in care, faimosii actori isi ridica celebrele premii pentru film


Ne-am bucurat cand ne-am regasit numele printre finalisti, pe monitoarele ce impanzeau holurile Grand Auditorium din Palais des Festivals


In final, am felicitat marele castigator, Tomaso Ausili, imortalizand, impreuna, momentul


Ne-am mai introdus odata picioarele in apa rece sa ne asiguram ca totul a fost aievea


Am multumit divinitatii... sau, ma rog, pentru imensa sansa...


Dupa care ne-am intors cu picioarele pe pamant... in iubita Romanica!



Prezenta mea acolo nu s-ar fi putut realiza fara sprijinul Primariei Bacau si a Ziarului de Bacau, carora le multumesc!

Declaratie estimativa

vineri, 7 mai 2010

Habar n-am vreo regula din jocul asta cu bile de metal pe nisip, dar in momentul in care am vazut oamenii astia jucand mi-am adus aminte de intrebarea aia, usor infantila, care circula pe vremuri: Tu ce vrei sa fii cand vei fi mare?
Eu asa vreau sa fiu cand voi fi mare!
Poate mi-a influentat decizia si faptul ca ei jucau pe faleza la Cannes, sau poate ca langa terenurile lor, special amenajate cu nisip si garduturi de lemn, tronau cateva boliduri decapotabile, folosite probabil doar in weekend-urile insorite sau poate faptul ca, din cand in cand, un tanar, imbracat in pantaloni negri si camasa alba, le mai schimba paharele cu limonada incalzita si inlocuia scrumiera cu tutun ars din trabucurile havaneze!?
Oricum, ma si vad sarutandu-mi iubita pe obrazul care o sa-mi para si atunci la fel de fin ca si acum, soptindu-i la ureche:
- Te iubesc, dar daca lovitura asta imi iese si castig jocul, tu scoti cainele maine dimineata la plimbare!

60 km

sâmbătă, 1 mai 2010

Florenta - Siena
Saizeci de kilometri pe drum de tara, intr-un taram de vis. Kilometri care iti doresti sa se transforme in mile, in ani lumina, in eternitate.
Nici nu stiu ce sa zic ca mi-a placut mai mult... frumusetea peisajului, gustul vinului, mirosul florilor, melodicitatea vorbei!?
Nici macar nu mai stiu daca v-am zis ca ma mut!

Da! Acolo. Deocamdata, macar cu gandul.