Ma distreaza astia mici la culme cum n-au ei simtul corect al valorii!
A mea, de exemplu, aduna monedele de un ban pentru ca sunt galbene si lucesc si-i plac la nebunie, ba ar da oricand o hartie de 500 de lei pe un banut de un ban cu sentimentul ca a facut o afacere buna!
Am luat-o cu mine azi, prin padure, sa mai luam aer, sa vedem cum a ingalbenit frunza copacilor, eventual sa facem si cateva poze. Soarele puternic taia corolele copacilor aruncand razele spre covorul de frunze ce acoperea drumul format de taietorii de lemne din zona.
- Tati, padurea asta parca e de aur, spuse ea, la fel de uimita ca si mine de atmosfera, de poveste din padure!
- Da, imi place nespus, draga mea!
- Pai, tu stii a cui e padurea asta, zice ea, cu o mana in sold si cu un picior inainte?
- N-am idee, dar ce-ti veni?
- As vrea sa-i dau monedele mele galbene lui nenea care are padurea asta sa ne-o dea noua!
Padurea de aur
miercuri, 20 octombrie 2010
Publicat de
apopida
la
14:54
Reacţii:
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


4 comentarii:
drăguţă faza, frumoasă poza...
Of, si mie care mi se pare din povestea asta ca, de fapt, nu exista un simt mai corect al valorii decat cel al unui copil... :)
Da măi, e o toamnă superb de galbenă, numai bună s-o faci proprietate personală, cu câțiva bănuți la fel de galbeni :)
Copiii întotdeauna văd lumea natural de simplu. Ar trebui să le urmăm exemplul, dar nu, puterea rules :(
Ei, revenind, eu când eram copil, mi-am cumpărat un tătic cu un leu, d-ăla vechi. Și a fost cel mai bun tătic din lume, chiar dacă a fost ieftin :)
fain, o cromatica super
Trimiteţi un comentariu