Padurea de aur

miercuri, 20 octombrie 2010

Ma distreaza astia mici la culme cum n-au ei simtul corect al valorii!

A mea, de exemplu, aduna monedele de un ban pentru ca sunt galbene si lucesc si-i plac la nebunie, ba ar da oricand o hartie de 500 de lei pe un banut de un ban cu sentimentul ca a facut o afacere buna!


Am luat-o cu mine azi, prin padure, sa mai luam aer, sa vedem cum a ingalbenit frunza copacilor, eventual sa facem si cateva poze. Soarele puternic taia corolele copacilor aruncand razele spre covorul de frunze ce acoperea drumul format de taietorii de lemne din zona.
- Tati, padurea asta parca e de aur, spuse ea, la fel de uimita ca si mine de atmosfera, de poveste din padure!
- Da, imi place nespus, draga mea!
- Pai, tu stii a cui e padurea asta, zice ea, cu o mana in sold si cu un picior inainte?
- N-am idee, dar ce-ti veni?
- As vrea sa-i dau monedele mele galbene lui nenea care are padurea asta sa ne-o dea noua!

4 comentarii:

Victor Mihiş spunea...

drăguţă faza, frumoasă poza...

river spunea...

Of, si mie care mi se pare din povestea asta ca, de fapt, nu exista un simt mai corect al valorii decat cel al unui copil... :)

ogarafgan spunea...

Da măi, e o toamnă superb de galbenă, numai bună s-o faci proprietate personală, cu câțiva bănuți la fel de galbeni :)
Copiii întotdeauna văd lumea natural de simplu. Ar trebui să le urmăm exemplul, dar nu, puterea rules :(
Ei, revenind, eu când eram copil, mi-am cumpărat un tătic cu un leu, d-ăla vechi. Și a fost cel mai bun tătic din lume, chiar dacă a fost ieftin :)

Nicolae Fanurie spunea...

fain, o cromatica super

Trimiteți un comentariu