Remember what I did one summer

marți, 5 aprilie 2011

Deschid intr-o dimineata ploioasa fereastra camerei de hotel si pe caldaramul din piatra cubica mai veche decat iti poti imagina, se aud, sacadat, rotile unui carut tras de un tanar (probabil unul din multi cei care aprovizioneaza magazinele si restaurantele orasului) murat din cap pana-n picioare. Cu un zambet larg se uita spre mine si zice...
- Salve, Salve!
Eu, probabil nedumerit, mai mult soptit, zic in engleza de care eram cababil:
- Excuse me?
- Salve, tutto bene?
Intimidat, dar foarte placut surprins de amabilitatea tanarului, raspund...
- Perfetto, strangand degetele mainii si lipind buricele de buze in semn de placere.
Din spatele meu vine un miros puternic de cafea. De dupa perdea apar doua maini, fiecare cu cate o cana pline cu licoarea magica. Cu o mana iau cana si cu cealalta o iau pe ea, de dupa umar, urmarind impreuna tanarul care acum, o luase din loc, prin ploaie.
Se opreste din nou dupa cativa pasi, isi ridica palaria imbibata la refuz cu apa de pe cap si o pune in dreptul pieptului. Siroaie de apa i se preling pe fata. Se uita la noi si rade...
- Come puoi non amare Venezia?
Cu o plecaciune in stilul Casanova isi face iesirea din micuta piata in care era hotelul nostru.
Cateva minute mai tarziu, se auzea inca in departare fluieratul lui si cateva versuri...
- Serenata quasi a mezzanotte
Guardie e ladri che si fanno a botte
E i rigazzi da soli sono ancora romantici....
Iar zgomotul rotilor de la carut se pierde printre picaturile de ploaie...


1 comentarii:

TOD spunea...

foarte frumoasa scena descrisa!

Trimiteți un comentariu