My name is Adi!

luni, 7 noiembrie 2011

De curand urmaresc un serial, ”My name is Earl”, un sitcom american care are o idee geniala, veche de cand pamantul, faci bine gasesti bine.
Omul si-a facut o lista cu toate lucrurile gresite, faptele rele pe care le-a facut de-a lungul timpului, si una cate una, incearca sa le indrepte, fortat de faptul ca in caz contrar ceva rau i se va intampla.
Cum zice el...Karma.

E dimineata de toamna. Un pic cetoasa, un pic friguroasa, dar plina de culori calde acoperite de o chiciura albicioasa.
Trec in viteza pe langa cladirea maternitatii, cu capul plin de ganduri si probleme de serviciu ce trebuiau rezolvate urgent.
Aleea ce curge din usa principala spre curte e pazita, pe ambele parti de cativa stejari ce, probabil, vor sa ne arate ca pe aici candva totul era verde, curat si ecologic.
Din cinci in cinci metri cate o banca imbie pe cei care-si asteapta, in majoritatea cazurilor, pruncii proaspat sositi pe lume impreuna cu mamicile lor.
Astazi e destul de pustiu, bancile par foarte reci iar vantul arunca cu fiecare adiere frunzele coapte marind, astfel, covorul natural, asternut pe asfalt. Obsedat cum ma stiu de fotografie ma opresc o secunda si cu un ochi inchis imi imaginez un cadru de toamna. E perfect. Totul e auriu, in jur e pustiu, frunzele cad, ceata imi creeaza un DOF (depth of field) nemaipomenit. Daca as fi avut si camera la indemana acum sigur m-ati fi crezut!
Focusul ochiului meu, insa, zareste pe una din ultimele banci o silueta firava destul de mica ce tremura parca odata cu bataia vantului.
Ceva ma face sa ma intdrept spre ea.
Pe banca sta un pui mic de om, de vreo 5 anisori. Cand m-a vazut ca ma apropii si-a sters usor cateva lacrimi de pe obraz si a lasat capul in pamant. Am inteles ca tremuratul nu era de la racoarea lemnului pe care era asezata si nu m-am putut abtine sa o intreb:
- Spune-mi, te rog, cum te cheama?
Si-a ridicat ochii mari si umezi din pamant...
- Alexia!
- Ce faci tu, Alexia, aici, singura?
Mi-a raspuns sec:
- Il astept pe tata!
Usor tamp si fara prea multa logica zic:
- Tati e inauntru la mami, pe tine de ce nu te-a luat, intreb eu, stiind ca de obicei, in orele de vizita, pot vedea mama si bebelusul doua persoane?
Ochii ei plini de lacrimi ma fac sa cred ca e altceva la mijloc...
- Mami a purtat in burtica ei pe fratiorul meu pana ieri. Tudor il cheama, si mi-a zis ca vine aici ca sa poata s-o ajute cineva sa-l scoata si apoi mi-a promis ca o sa avem grija, cu totii, de el, acasa. Doar ca tati dimineata nu m-a lasat sa ma duc la gradi si a spus ca trebuie sa merg cu el s-o vedem pe mami, neaparat!
- Si acum tu de ce stai singurica aici, de ce plangi?
- Pentru ca tati nu mi-a spus ca o sa vina cu noi si un nene preot, mi-a spus doar ca trebuie sa merg si eu pentru ca Tudor a iesit din burta lui mami dar Doamne Doamne ar vrea ca el sa se duca sus in cer, acolo la el, iar nenea de la intrare nu a putut sa ma lase si pe mine sa vad bebelusul pentru ca eram prea multi. Atunci tati m-a rugat ca eu sa raman aici, pe banca, si sa urmaresc frunzele care cad de sus, si sa-mi inchipui ca fiecare dintre ele e un cadou de la Tudor. Si plang... pentru si eu aveam un cadou sa-i dau.
Din pumnul Alexiei, impietrit parca, se putea distinge un iepuras mic de plus.
- Iepurasul asta, spune ea, l-am ales dintre jucariile mele pentru Tudor, sa il pun in patut la el si sa il aiba cand vine acasa. Acum nu mai pot...
Stiam ca sunt lacrimile mele, realizam ca-mi frig obrajii inghetati, stiam ca nu le pot opri...
N-am putut decat sa intind mana spre ea si sa zic...
- Hai cu mine!

Da, e posibil sa fi incalcat un regulament de ordine interioara, e posibil sa fi cerut unui medic o favoare atipica deontologiei profesionale, e posibil sa ma fi implicat emotional mai mult decat trebuie, dar sunt mandru ca ori de cate ori vantul va scutura frunzele deasupra Alexiei, ea va sti exact cine ii trimite acele mici cadouri.

In contrapartida, in aceeasi zi, cineva m-a rasplatit si pe mine, daruindu-mi asta...


1 comentarii:

Lucian Marginean spunea...

Viata e cruda uneori si cu puii de om . O poveste trista care m-a miscat si pe mine pina la lacrimi si m-a facut sa incep o lista....

Trimiteți un comentariu