43 - Praf de tine!

marți, 27 aprilie 2021

 Mi s-a uscat pe buze

Ultimul tău sărut.

Însă l-am pus la păstrat 

Între coperțile sufletului meu...

In amintirea unei clipe eterne!




44 - Alzheimer with benefits

luni, 5 aprilie 2021

Ce frumos ar fi ca în final să mă răcesc  

Prin caldura ultimului tău sărut!

Sau ca demența bătrâneții să mă sufoce cu imaginea ta...

Zi de zi!












45 - Perfect imperfections

duminică, 16 august 2020

Caut sublima ascuțime a formelor tale... 

În pâcla nopților de vară,

chiar dacă soarele nu umblă printre astre!

Sunt orb ce încearcă a vedea în întuneric

Eterna strălucire a iubirii noastre!


46 Control Freak

sâmbătă, 22 februarie 2020

Mi-ai pus in sange dragostea ta
Prin cele mai groase vene,
Și te-ai înfipt adânc in gândurile mele
Pana la cele mai singuratice...
Ca sa scap de tine acum, ar trebui sa renunț la mine!




47 - Rêve

duminică, 25 august 2019

Visez (din când in când) la o insula a primăverii eterne
Căutând cu chirie fericirea...
Și râvnind la câteva raze 
Care sa-ți mângâie coapsele!

Vrabiuta ar fredona in fundal... L’hymne a l’amour






48 - freedom

joi, 23 mai 2019

Ne uitam cum
Valurile albastre ne aduc marea la mal
Și norii azurii ne poarta cerul spre pământ,
Ne pierdem in albastrul unei iubiri eterne...





49 - Infrigurari

duminică, 31 martie 2019

Un bătrân recamier ne poarta visele
Ca un titanic spre un țărm necunoscut.
Frigul ne cuibărește iubirea
In sângele meu fierbinte...

Te sarut și iar te sarut sa ma asigur ca ești aievea!

Bradul de Crăciun!

duminică, 22 decembrie 2013

50 (ceturi)

luni, 25 februarie 2013


52 (promisiuni desarte)

marți, 18 decembrie 2012

Mi-am promis sa te uit si
mi-am promis sa nu te mai caut...
in gand.
Mi-am promis sa nu te mai vad si
mi-am promis sa te pierd...
cand ochii mi-s inchisi.


53 (lumini si umbre - despartiri)

vineri, 9 noiembrie 2012

Ce-ar fi daca ne-am strange in brate
fara sa ne gandim ca o sa ne mai desprindem bratele vreodata
Ce-ar fi sa ne sarutam
fara se ne gandim ca buzele se vor mai separa
Ce-ar fi sa ramanem asa...
Pentru totdeauna!


54 (pasi)

luni, 14 mai 2012

Betia diminetii imi abureste privirea, dar...
Inca am imaginea ei intiparita, undeva, prin constient.
Alunec, timid, sa-i simt degetele langa ale mele,
Numai de m-ar primi...
Cu mainile-nainte, ca orbii, ma indrept spre usa.
Am inchis-o usor, sa n-o sperii, pe dinauntru.


55 (afraid)

vineri, 6 aprilie 2012

Soarele bate la portile noptii...
Suntem atat de aproape incat inspir mirosul pielii tale.
O adiere placuta face perdeaua sa danseze.
Refuz sa inchid ochii...
De teama ca nu te voi visa!




4800 (reedit)

joi, 23 februarie 2012

Am ascultat astazi o melodie, fara sa vreau, dimineata la radio.
Initial am decis sa sterg postul in urma unor comentarii, dar ascultand versurile... revin.

3 clipe sublime
de 3 ori cate cinci minute pana au venit pe lume!




respira cu greu prin 3 tuburi conectate de 3 aparate ce-i monitorizeaza permanent!


3 asistente ii hranesc din 3 biberoane!


medicii au grija ca toti 3 sa creasca sanatosi!


Ma uit tamp prin geamul incubatorului ce ma desparte de ei... si realizez ca daca pentru ei viate este despre cum sa respiri, pentru mine este despre momentele (ca cel de fata) in care respiratia iti este taiata!

Melodia suna cam asa:
Cat de departe sa duc inima, ca sa nu se atinga de tine!
Si cat de departe sa duc dragostea, ca sa nu se intoarca la mine.
...
Oricat de departe as fugi,
N-ar fi prea departe de tine!
(Holograf)

Cred ca merita ascultata toata!
click  Cat de departe



Pentru ca, da, un singur lucru lipsea din treimile de mai sus...
UNUL singur!
MAMA... care a plecat!

56 (in timp)

joi, 19 ianuarie 2012

Si vantul s-a oprit, si ploaia s-a oprit.
Un gondolier vasleste catre casa tragand luna dupa el!
Te strang in brate...
si timpul s-a oprit.
Asa as vrea!
Sau poate doar am inchis ochii pentru o clipa... de eternitatate!




57 (despre univers)

luni, 16 ianuarie 2012

Lumea noastra e acum, aici!
Doar camera asta si atat!
Luna mai e cu noi si ne lumineaza sufletele.
Respiratia ta... sau a mea, o aud... sau poate sunt valurile!?
Buzele tale imi ating urechea soptind...
Frematand de dorinta incerc sa raspund... Si eu!




58 (de dor)

vineri, 13 ianuarie 2012

Povestim despre lume, despre vreme...
Zambim, dar ochii nu se intalnesc.
Afara, pasari se-aud carcotind... 
Despre noi!
Te-ai intors cu spatele si deja imi e dor de tine!


59 (countdown)

joi, 12 ianuarie 2012

Te ating. Tu tresari.
Mainile-mi reci tradeaza imina  fierbinte.
Un trubadur se aude cantand...
Valuri se sparg de pereti...
Iti povestesc despre stele... dar nu pot vorbi!





60 (poveste)

Inceput.
Stiu ce mi-as dori sa  fie la capat...
dar in fata nu vad nimic.
Vreau sa o ating, sa o simt... nu pot!
Fereastra deschisa lasa luna sa ma mangaie...
Sa ma invete.
Sunt timid!



My name is Adi!

luni, 7 noiembrie 2011

De curand urmaresc un serial, ”My name is Earl”, un sitcom american care are o idee geniala, veche de cand pamantul, faci bine gasesti bine.
Omul si-a facut o lista cu toate lucrurile gresite, faptele rele pe care le-a facut de-a lungul timpului, si una cate una, incearca sa le indrepte, fortat de faptul ca in caz contrar ceva rau i se va intampla.
Cum zice el...Karma.

E dimineata de toamna. Un pic cetoasa, un pic friguroasa, dar plina de culori calde acoperite de o chiciura albicioasa.
Trec in viteza pe langa cladirea maternitatii, cu capul plin de ganduri si probleme de serviciu ce trebuiau rezolvate urgent.
Aleea ce curge din usa principala spre curte e pazita, pe ambele parti de cativa stejari ce, probabil, vor sa ne arate ca pe aici candva totul era verde, curat si ecologic.
Din cinci in cinci metri cate o banca imbie pe cei care-si asteapta, in majoritatea cazurilor, pruncii proaspat sositi pe lume impreuna cu mamicile lor.
Astazi e destul de pustiu, bancile par foarte reci iar vantul arunca cu fiecare adiere frunzele coapte marind, astfel, covorul natural, asternut pe asfalt. Obsedat cum ma stiu de fotografie ma opresc o secunda si cu un ochi inchis imi imaginez un cadru de toamna. E perfect. Totul e auriu, in jur e pustiu, frunzele cad, ceata imi creeaza un DOF (depth of field) nemaipomenit. Daca as fi avut si camera la indemana acum sigur m-ati fi crezut!
Focusul ochiului meu, insa, zareste pe una din ultimele banci o silueta firava destul de mica ce tremura parca odata cu bataia vantului.
Ceva ma face sa ma intdrept spre ea.
Pe banca sta un pui mic de om, de vreo 5 anisori. Cand m-a vazut ca ma apropii si-a sters usor cateva lacrimi de pe obraz si a lasat capul in pamant. Am inteles ca tremuratul nu era de la racoarea lemnului pe care era asezata si nu m-am putut abtine sa o intreb:
- Spune-mi, te rog, cum te cheama?
Si-a ridicat ochii mari si umezi din pamant...
- Alexia!
- Ce faci tu, Alexia, aici, singura?
Mi-a raspuns sec:
- Il astept pe tata!
Usor tamp si fara prea multa logica zic:
- Tati e inauntru la mami, pe tine de ce nu te-a luat, intreb eu, stiind ca de obicei, in orele de vizita, pot vedea mama si bebelusul doua persoane?
Ochii ei plini de lacrimi ma fac sa cred ca e altceva la mijloc...
- Mami a purtat in burtica ei pe fratiorul meu pana ieri. Tudor il cheama, si mi-a zis ca vine aici ca sa poata s-o ajute cineva sa-l scoata si apoi mi-a promis ca o sa avem grija, cu totii, de el, acasa. Doar ca tati dimineata nu m-a lasat sa ma duc la gradi si a spus ca trebuie sa merg cu el s-o vedem pe mami, neaparat!
- Si acum tu de ce stai singurica aici, de ce plangi?
- Pentru ca tati nu mi-a spus ca o sa vina cu noi si un nene preot, mi-a spus doar ca trebuie sa merg si eu pentru ca Tudor a iesit din burta lui mami dar Doamne Doamne ar vrea ca el sa se duca sus in cer, acolo la el, iar nenea de la intrare nu a putut sa ma lase si pe mine sa vad bebelusul pentru ca eram prea multi. Atunci tati m-a rugat ca eu sa raman aici, pe banca, si sa urmaresc frunzele care cad de sus, si sa-mi inchipui ca fiecare dintre ele e un cadou de la Tudor. Si plang... pentru si eu aveam un cadou sa-i dau.
Din pumnul Alexiei, impietrit parca, se putea distinge un iepuras mic de plus.
- Iepurasul asta, spune ea, l-am ales dintre jucariile mele pentru Tudor, sa il pun in patut la el si sa il aiba cand vine acasa. Acum nu mai pot...
Stiam ca sunt lacrimile mele, realizam ca-mi frig obrajii inghetati, stiam ca nu le pot opri...
N-am putut decat sa intind mana spre ea si sa zic...
- Hai cu mine!

Da, e posibil sa fi incalcat un regulament de ordine interioara, e posibil sa fi cerut unui medic o favoare atipica deontologiei profesionale, e posibil sa ma fi implicat emotional mai mult decat trebuie, dar sunt mandru ca ori de cate ori vantul va scutura frunzele deasupra Alexiei, ea va sti exact cine ii trimite acele mici cadouri.

In contrapartida, in aceeasi zi, cineva m-a rasplatit si pe mine, daruindu-mi asta...


Prima pagina

vineri, 23 septembrie 2011

cei de la FWA s-au gandit ca eu sa am prima pagina azi!

http://www.fwaphoto.com/#/2011-09-23/

cu imaginea asta


Holy Thief

marți, 6 septembrie 2011


Scary

vineri, 2 septembrie 2011


Dobry den

luni, 8 august 2011


The afterparty

joi, 14 iulie 2011

Lost in transition

marți, 12 iulie 2011


Evening Road

vineri, 8 iulie 2011

Batranul si marea

marți, 5 iulie 2011


Just a walk in the park

miercuri, 8 iunie 2011

04.06.2011


Honorable Mention - SPIDER AWARDS

luni, 30 mai 2011

Aseara, pe la zece, a fost, online, decernarea premiilor Spider Awards, respectiv a sasea editie. Pentru cine nu stie, Spider e unul din cele mai importante evenimente de fotografie alb-negru de pe mapamond.

Prin septembrie, anul trecut, am trimis si eu o imagine la respectivul concurs si azi-noapte a fost recompensata de juriu cu HONORABILE MENTION la categoria PEOPLE.

Printre finalisti am mai vazut cinci romani pe care ii felicit cu drag (Adrian Per Abstract si Silhouette, Floriana Barbu la categoria Abstract si Fine Art, Andrei Baciu la categoriile Fine ArtPeople si Still Life, Tiberiu Banica la categoria Fine Art, Sebastian Sifft la categoria People). Sper sa nu fi scapat pe nimeni!

Printre castigatori sunt singurul din Romania!

Asta e!

The Teckel

miercuri, 25 mai 2011

Click

s-au gandit ca merit prima pagina!

Thanks a lot!

Mut... ce stie a vorbi!

joi, 19 mai 2011

S-a intrebat cineva vreodata cat valoreaza o viata de om?...
Un milion, doua, zece, o suta, o mie... de lei, dolari, euro...???

Nu.

Un zambet... atat!

Daca m-ar intreba cineva ce as da eu pentru viata as spune clar... un zambet... da, exact asa!

L-am primit azi, dintr-un pat de spital.
Imobilizat, cu dureri ingrozitoare, fara puterea de cuvanta, a scos apa din piatra seaca si mi-a zambit.
Mi-a spus oare ca se bucura ca ma vede?
Mi-a spus oare ca ar vrea sa scape odata de povara ce-l apasa?
Mi-a spus oare ca ma iubeste?...

Cert este ca eu am zambit inapoi tamp,
fara sa spun nimic,
chiar daca, culmea, toate cuvintele erau la mine...

Am fost un mut... ce stie a vorbi!

I love Europe

miercuri, 6 aprilie 2011

Eram, cu cateva zile in urma, in parcarea de langa bloc, asteptand un prieten. In capatul aleii troneaza dintotdeauna vreo cateva containere de gunoi, de obicei pline la refuz. Locul cu pricina e motiv de vizita zilnica pentru tiganii care cresc animale cu resturile de mancare, pe care ii vezi tot timpul cu o cange din fier in mana si cateva plase, pline cu prostiile care altora le prisosesc.
Se nimerise, in timp ce asteptam prietenul, unul din personajele de care ziceam. Ma uitam si ma minunam de cum intrase cu aproape jumatate de corp in ghena cu pricina scociorand cu unealta printre resturile zemoase si urat mirositoare.
La un moment dat... stupoare.... se aude o sonerie.
Ma uit la telefonul meu... nu suna...
Ma uit in jur... nimeni.
Numai ce vad matahala jegoasa cum se extrage din container, se sterge tacticos pe maini, de pantalonii ce pareau la un moment dat a fi o pereche de blugi, si scoate din buzunarul hainei un telefon si raspunde:
- Alo!
Pe semne ca interlocutorul il intreaba ce face...
- Bine ma, bine fac!
Intuiesc ca urmatoarea intrebare a fost "unde esti" pentru ca raspunsul a venit scurt si socant:
- Sunt la munca, unde sa fiu!?
Si mai zice in continuare:
- Suna-ma mai tarziu ca acum sunt un pic ocupat, hai pa!
...



si lor le-a placut

Remember what I did one summer

marți, 5 aprilie 2011

Deschid intr-o dimineata ploioasa fereastra camerei de hotel si pe caldaramul din piatra cubica mai veche decat iti poti imagina, se aud, sacadat, rotile unui carut tras de un tanar (probabil unul din multi cei care aprovizioneaza magazinele si restaurantele orasului) murat din cap pana-n picioare. Cu un zambet larg se uita spre mine si zice...
- Salve, Salve!
Eu, probabil nedumerit, mai mult soptit, zic in engleza de care eram cababil:
- Excuse me?
- Salve, tutto bene?
Intimidat, dar foarte placut surprins de amabilitatea tanarului, raspund...
- Perfetto, strangand degetele mainii si lipind buricele de buze in semn de placere.
Din spatele meu vine un miros puternic de cafea. De dupa perdea apar doua maini, fiecare cu cate o cana pline cu licoarea magica. Cu o mana iau cana si cu cealalta o iau pe ea, de dupa umar, urmarind impreuna tanarul care acum, o luase din loc, prin ploaie.
Se opreste din nou dupa cativa pasi, isi ridica palaria imbibata la refuz cu apa de pe cap si o pune in dreptul pieptului. Siroaie de apa i se preling pe fata. Se uita la noi si rade...
- Come puoi non amare Venezia?
Cu o plecaciune in stilul Casanova isi face iesirea din micuta piata in care era hotelul nostru.
Cateva minute mai tarziu, se auzea inca in departare fluieratul lui si cateva versuri...
- Serenata quasi a mezzanotte
Guardie e ladri che si fanno a botte
E i rigazzi da soli sono ancora romantici....
Iar zgomotul rotilor de la carut se pierde printre picaturile de ploaie...



Printemps

marți, 1 martie 2011

Neata, tati!
Neata, draga mea!
A venit?
Nu, cum sa vina? N-ai vazut cat a nins ieri!?
Cum? N-a venit?
Daca-ti spun ca n-a venit! E frig de ingheata pietrele. Mai asteptam cateva zile, poate vine! Pana atunci stam in casa pentru ca zapada e prea mare pentru a iesi la gradi.
Pai nu, nu pot sa mai astept.
Nu poti?
Nuuu, astazi colegul meu Andrei mi-a spus ca imi va aduce un buchet cu ghiocei si imi va spune ca sunt frumoasa ca o zi insorita de primavara. Si eu vreau sa fie primavara, nu zapada! Vreau!
Draga mea, dar tu esti frumoasa in fiecare zi a anului!
Stiu, stiu, si eu te iubesc tati, dar totusi, lasa-l pe Andrei sa-mi spuna asta, da?


Mihnea Andrei Popa

duminică, 2 ianuarie 2011

The Beautiful Monster

marți, 28 decembrie 2010

Remake after one year

Padurea de aur

miercuri, 20 octombrie 2010

Ma distreaza astia mici la culme cum n-au ei simtul corect al valorii!

A mea, de exemplu, aduna monedele de un ban pentru ca sunt galbene si lucesc si-i plac la nebunie, ba ar da oricand o hartie de 500 de lei pe un banut de un ban cu sentimentul ca a facut o afacere buna!


Am luat-o cu mine azi, prin padure, sa mai luam aer, sa vedem cum a ingalbenit frunza copacilor, eventual sa facem si cateva poze. Soarele puternic taia corolele copacilor aruncand razele spre covorul de frunze ce acoperea drumul format de taietorii de lemne din zona.
- Tati, padurea asta parca e de aur, spuse ea, la fel de uimita ca si mine de atmosfera, de poveste din padure!
- Da, imi place nespus, draga mea!
- Pai, tu stii a cui e padurea asta, zice ea, cu o mana in sold si cu un picior inainte?
- N-am idee, dar ce-ti veni?
- As vrea sa-i dau monedele mele galbene lui nenea care are padurea asta sa ne-o dea noua!

In Pursuit of Betterness

duminică, 17 octombrie 2010

click

Un trio cu noroc!

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Ma bucur sa aflu de la photoradar ca mi-au fost selectate 3 imagini in trei categorii diferite pentru finala premiului ”Digital Camera Photographer of the Year 2010

Au fost 114.000 de imagini in concurs!

Astea sunt ale mele:
1.  Categoria Travel
2.  Categoria Landscape
3.  Categoria Portraits



Felicitari, de asemenea si lui Bogdan Panait pentru selectia asta si asta

Manastire intr-un picior...

marți, 28 septembrie 2010

Vine, nu?
Cum am vazut primele frunze cazand , ploile lungi , am plecat s-o intampin!
Evident, nu puteam pleca cu mana goala. Am luat cu mine cateva plase pentru dovezi.
Qashqai-ul inainta destul de bine pe drumul forestier, ce urma sa ne duca in padurea de fagi.
Acolo imi place s-o regasesc in fiecare an!
Apa din balti era aruncata cu putere de rotile masinii, formand parca un culoar prin care ne strecuram in forta.
Vantul rece apleca copacii facandu-i sa fosneasca. Ii simteam puterea din masina.
La un moment dat, un batranel, aparut parca de nicaieri, ne face semn sa oprim.
Cobor geamul:
- Mergeti la ghebe, intreba el?
- Cautam, bade, poate gasim de-o pofta!
- Dupa ploile astea sigur gasiti, dar spune-ti falcai, masina asta-i ARO?
- Cu zambetul pe buze, ii raspund ca nu!
- Aaaa, pai atunci baietii mosului, mai bine faceti cale intoarsa, ca au mai incercat si altii cu masini de astea, dar s-au intepenit in noroi. Daca nu-i ARO, nu trece, va spun eu!

Avea rost sa-i explicam batranelului de cardane, de 4x4, de cai putere, de diferentiale, de garda inaltata, de cuplu, de anvelope speciale...?
Nu, pentru ca aveam o intalnire mult mai importanta ca doar
A venit, nu?


Legătura

joi, 16 septembrie 2010

- Ce înseamna ”legământ”?
- Dar unde ai auzit cuvântul ăsta?
- La desene, am auzit când scooby a spus ceva de ”legământ” și n-am fost atentă! Poți sa-mi spui ce înseamnă?
- Inseamnă un fel de promisiune, o înțelegere pe care cineva o face cu altcineva și care nu trebuie nicicum încălcată.
- Te iubesc e un fel de legământ?
- Ce-ți veni cu asta?
- Adică atunci când mami mi-a spus că indiferent ce, tu și ea mă veți iubi mereu, a fost un legământ?
- Sigur că da!
- Și nu-l veți încălca niciodată?
- Niciodată!
- Atunci, uite, cioburile astea sunt de la sticlele alea rotunde ale tale care le înfiletezi câteodată pe aparatul de pozat!!! Și eu te iubesc, și nu uita că și ăsta e un legământ!

...


The Last Act

joi, 9 septembrie 2010

 De ce ți-e cel mai teamă?
- Pai cred că raspunsul e simplu, mi-e teamă de călătoria cu avionul.
Numai cand mă gandesc că aș putea urca în chestia aia de metal, unde stai ca un animal pârlit într-o cușcă ermetică, fără nici o șansă, fără să ai macar pentru o secundă posibilitatea de a deține controlul, mă îngrozesc și se ridica parul pe mine ca pe o mâță speriată.
- Dar daca, mâine, fiică-ta ți-ar cere sa vii cu avionul la ea?
...
- Mi-e mult mai teamă de singuratate!




The Heart

vineri, 3 septembrie 2010

- Buniiii, Buniiii?
- Spune, draga bunicii!
- Mai tii minte cand am fost la tine la spital si nenea doctorul a spus ca ai nevoie, repede, de o inimioara noua?
- Of, da, iubito, tin!
- Pai, uite, poti sa-l suni sa-i spui ca am gasit eu una si ti-o daruiesc tie!

Fifty-Fifty

vineri, 27 august 2010

Asistenta doamnei doctor ginecolog se uita cand la mine cand la fiica-mea. Eu bat nervos din picior, iar ea rasfoieste in graba o revista pentru femei. Agitatia se simte in aer, cred, din afara cabinetului.

Mami e inauntru, la control. Suntem undeva pe la douazeci de saptamani si e posibil sa aflam sexul bebelusului.
- Si ce-ti doresti sa fie, intreaba asistenta, politicos, sa mai rupa atmosfera incinsa din holul cabinetului?
Fiindca nici unul din noi nu se uita la ea, raspundem concomitent:
-Fetitaaa! (ea)
-Baiat! (eu)
Am inceput sa radem toti trei. Evident, asistenta vroia sa afle parerea fiica-mii.
- Fetita zici?
- Da fetita, sa ne jucam cu toate papuselele mele, o sa-i impletesc coditeee, o s-o dau cu ruj de-al meu!

Usa cabinetului se deschide...
Mami stie ca unul din noi va fi dezamagit de veste, dar fiecare din noi mizam, inconstient, pe aia cincizeci la suta din sanse.
O ia pe Bri si ii sopteste la ureche:
- Tu ai sa fii singura printesa a lui mami!
- Iar tu, aratand cu degetul spre mine, tu faci cafeaua maine dimineata, pentru ca ti-am facut baiat!
- Mami, tati, vreau si eu sa va zic ceva...
- Dar eu tot o sa-l dau cu ruj!!!



Sharpele

miercuri, 25 august 2010


Rasarit de soare!

joi, 12 august 2010

Vad un stol de pasari aliniate perfect. Se pregatesc sa treaca exact prin dreptul discului mare si rosu-galbui ce rasarise jumatate din intinderea de apa. Haloul de caldura din jurul soarelui formeaza cateva forme extraordinare. Zambesc de fericire. Imi si inchipui cadrul asta postat pe prima pagina a multor sit-uri de fotografie. Pun ochiul in vizorul camerei si incadrez mai mult decat perfect. Photoshop n-are decat sa dea faliment la faza asta, ha! Stiu sigur ca va iesi perfect direct din aparat poza!
Sunt pe punctul de a imortaliza perfectiunea.... apas declansatorul...
Nimic. Mai apas odata... la fel.
Ce draci o fi avand tocmai acum? Tocmai cand ma pregateam sa devin celebru!?
Scutur camera cu putere, sperand intr-un miracol...
... 
- Baiatu, baiatu?
- Da, tu, ala cu aparatul ala mare si greu de dormi cu capul pe el sa nu ti-l ia careva! Eu zic sa te trezesti ca soarele a rasarit de ceva timp, si mai mult de atat, te-am vazut zvarcolindu-te si m-am gandit c-ai visat urat!

Asa ca, asta e rasaritul meu de la mare...

Dilema!

joi, 29 iulie 2010

- Baietel!
- Ba nu, fetita!

Asa ma contrazic cu fiica-mea, in joaca, de vreo luna incoace, de cand burta lui mami a inceput sa ia proportii, de cand i-am explicat asteia mici ca acolo e un bebelus care o sa-i fie (cam pe cand o sa vina Mos Craciun) fratior sau, ma rog, cum ar vrea ea, fetita.
Da, stiu, ar trebui sa zic ca nu conteaza ce e, si ca ar trebui sa ma bucur indiferent de sex, dar ar insemna sa mint. Imaginati-va ca va ofera cineva inghetata, dar va pune sa alegeti intre cea de vanilie si cea cu ciocolata. Bunul simt v-ar motiva sa spuneti ca nu conteaza ca doar tot inghetata este si daca nu cumva sunteti alergic la vreo substanta din ea care v-ar putea aduce vreun soc anafilactic, atunci n-are cum sa fie, decat delicioasa, chiar daca in minte optiunea catre una sau alta e foarte clar definita inainte de a vedea, macar, ambalajul.

Am intrebat-o intr-o dimineata...
- De ce vrei  sa fie fetita?
Fara sa stea pe ganduri mi-a spus:
- Pai, uita-te in camera mea, ce-o sa facem cu atatea papusi daca o sa fie baietel?

Trebuie sa recunosc ca, uneori, logica astora mici, poate fi imbatabila, dar eu nu ma las...

- Baietel!
De dincolo se aude, ferm:
- Ba nu, FETITA!

Every wish will come true!

vineri, 2 iulie 2010

Aveam vreo opt ani si frecventam cu succes cursurile, la zi, ale clasei intai.
In fiecare dimineata, tin minte, treceam prin fata magazinului ”Punguta cu doi bani”. In vitrina trona cea mai frumoasa bicicleta ce-o vazusem eu pana atunci. Era o aparitie noua pentru ca nu semana cu nimic din ceea ce exista pe strada. Pe cadrul  vopsit intr-un  albastru azuriu scria cu litere albe "Cometa albastra".
In fiecare dimineata ma opream cateva minute s-o admir si sa imi inchipui cum o calaresc pe coclaurile periferiei orasului. Stiam ca nu o pot avea pentru ca ai mei nu-si puteau permite asemenea cheltuiala din salariile lor modeste, in schimb, speram s-o gasesc tot acolo, dimineata dupa dimineata, si sa fie a mea pentru doua minute de visare.
A venit si ultima zi din clasa intai. Imbracat frumos, cu emotii mari pentru festivitatea de premiere, am plecat spre scoala. Ajuns in fata vitrinei... stupoare. Cometa albastra disparuse. In locul ei era agatata cea mai urata papusa din cate am vazut. Lacrimile mi-au umplut instantaneu ochii. Serbarea mi s-a parut anosta si abia daca mi-o amintesc.
Tata incerca sa ma inveseleasca si imi spunea ca totul o sa fie bine. N-aveam eu urechi atunci sa inteleg ce se intampla, de fapt.
Acasa, in pragul usii, mama zambea larg. Ma enerva ca zambea si ca nu-si dadea seama ce durere era in sufletul meu. M-a poftit in sufragerie sa intampin, cica, un musafir. Exact de musafiri n-aveam eu chef, dar, cu capul in pamant am trecut, prin hol, in sufragerie. N-am cum sa exprim in cuvinte ce-a urmat. Citeam, incet, in gand, cu toate ca o facusem de sute de ori pana atunci... "COMETA ALBASTRA".

...

Mama cu tata, in bucatarie:
- Ai adunat atatia ani camerele acelea foto, si acum le-ai dat... 
- Nici o secunda nu-mi pare rau, draga mea, nici macar o secunda...

Eu deja conduceam cometa prin universul periferiei!

Culegatorul de fericire!

luni, 7 iunie 2010

Da, stiu! Maci!

Doar ca ai mei sunt in flacari si foarte speciali


- Mai tii minte cand m-ai vazut prima data?
- Cum as putea sa uit? Abia te zaream prin geamul incubatorului, dar am stiut din prima clipa ca esti tu!
-  Mai tii minte lacrimile care ti s-au scurs, atunci, pe obraz?
-  Cum sa nu! As fi vrut sa le opresc, sa nu vada asistentele ca sunt prea emotiv, dar nu puteam. De fapt, nu vroiam!
- Eu le-am strans intr-o sticluta.
- Le-ai strans???
- Da, si mai tii minte cand mami a spus ca-i plac foarte mult macii?
- Ha, chiar foarte bine. Doar stii ca de fiecare data cand vede maci vrea sa-i culeaga si sa-i duca acasa.
- As vrea sa-ti spun ceva!
- Spune, draga mea!
- Vreau sa-i fac cadou fratiorului meu, care stiu ca se va naste, sticluta mea cu lacrimi, pentru ca vreau sa fiu sigura ca va avea parte de cativa stropi de fericire.
- .....
- Si lui mami, vreau sa-i dam un buchet de maci!