joi, 19 ianuarie 2012
luni, 16 ianuarie 2012
vineri, 13 ianuarie 2012
joi, 12 ianuarie 2012
luni, 7 noiembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
luni, 30 mai 2011
Aseara, pe la zece, a fost, online, decernarea premiilor Spider Awards, respectiv a sasea editie. Pentru cine nu stie, Spider e unul din cele mai importante evenimente de fotografie alb-negru de pe mapamond.
Prin septembrie, anul trecut, am trimis si eu o imagine la respectivul concurs si azi-noapte a fost recompensata de juriu cu HONORABILE MENTION la categoria PEOPLE.
Printre finalisti am mai vazut cinci romani pe care ii felicit cu drag (Adrian Per Abstract si Silhouette, Floriana Barbu la categoria Abstract si Fine Art, Andrei Baciu la categoriile Fine Art, People si Still Life, Tiberiu Banica la categoria Fine Art, Sebastian Sifft la categoria People). Sper sa nu fi scapat pe nimeni!
Printre castigatori sunt singurul din Romania!
Asta e!
joi, 19 mai 2011
S-a intrebat cineva vreodata cat valoreaza o viata de om?...
Un milion, doua, zece, o suta, o mie... de lei, dolari, euro...???
Nu.
Un zambet... atat!
Daca m-ar intreba cineva ce as da eu pentru viata as spune clar... un zambet... da, exact asa!
L-am primit azi, dintr-un pat de spital.
Imobilizat, cu dureri ingrozitoare, fara puterea de cuvanta, a scos apa din piatra seaca si mi-a zambit.
Mi-a spus oare ca se bucura ca ma vede?
Mi-a spus oare ca ar vrea sa scape odata de povara ce-l apasa?
Mi-a spus oare ca ma iubeste?...
Cert este ca eu am zambit inapoi tamp,
fara sa spun nimic,
chiar daca, culmea, toate cuvintele erau la mine...
Am fost un mut... ce stie a vorbi!
miercuri, 6 aprilie 2011
Eram, cu cateva zile in urma, in parcarea de langa bloc, asteptand un prieten. In capatul aleii troneaza dintotdeauna vreo cateva containere de gunoi, de obicei pline la refuz. Locul cu pricina e motiv de vizita zilnica pentru tiganii care cresc animale cu resturile de mancare, pe care ii vezi tot timpul cu o cange din fier in mana si cateva plase, pline cu prostiile care altora le prisosesc.
Se nimerise, in timp ce asteptam prietenul, unul din personajele de care ziceam. Ma uitam si ma minunam de cum intrase cu aproape jumatate de corp in ghena cu pricina scociorand cu unealta printre resturile zemoase si urat mirositoare.
La un moment dat... stupoare.... se aude o sonerie.
Ma uit la telefonul meu... nu suna...
Ma uit in jur... nimeni.
Numai ce vad matahala jegoasa cum se extrage din container, se sterge tacticos pe maini, de pantalonii ce pareau la un moment dat a fi o pereche de blugi, si scoate din buzunarul hainei un telefon si raspunde:
- Alo!
Pe semne ca interlocutorul il intreaba ce face...
- Bine ma, bine fac!
Intuiesc ca urmatoarea intrebare a fost "unde esti" pentru ca raspunsul a venit scurt si socant:
- Sunt la munca, unde sa fiu!?
Si mai zice in continuare:
- Suna-ma mai tarziu ca acum sunt un pic ocupat, hai pa!
...
marți, 5 aprilie 2011
vineri, 1 aprilie 2011
M-am trezit de dimineata cu un ritm de chitara bas ce-mi suna acut in urechi. Sunt sigur ca nu l-am mai auzit si abia astept sa incerc sa-l transpun. Noul set de corzi e montat si acordat, si nici nu mai e mult pana la repetitie.
Cobor doua nivele si sun... Prietenul H deschide:
- Hai, esti gata? Am un ritm nou si vreau sa ma acompaniezi.
- Iau ceva pe mine si cobor. Astepta-ma jos!
Imi pun fundul pe mana curenta si imi fac vant pana in josul scarilor. Imping usa de la intrare cu piciorul si ies in fata blocului. Soarele imi inchide brusc ochii. E cald, e vara, e vacanta. Ce bine ca am terminat si clasa a VIII-a!
Incerc sa bat in banca cu tact, noul ritm. Tremur de nerabdare si H intarzie.
La blocul din stanga, la etajul doi, doua tipe stau pe balcon si se hilizesc. Le stiu din vedere, de la scoala. Parca invatau in clasa vecina. Simpatice foc, dar azi n-am timp de ele.
Usa de la intrarea in bloc se izbeste de perete.
- Hai, mergem?
- Cum iti spuneam, am un ritm nou, si am nevoie de tine si tobele tale, incerc eu sa-i explic, pornind cu pasi repezi spre sala de repetitie.
Ajunsi in dreptul blocului in care cele doua tipe erau la balcon, auzim chicoteli de sus.
Doua barabule negre trec milimetric pe langa noi. Ne oprim nedumeriti si contrariati.
- Bai, care mama dracului arunci....
Ridicam amandoi privirile. Cu o jumate de secunda mai tarziu, cele doau chipuri simpatice de sus se retrag.
- Auzi, astea ori sunt nebune, ori ne indragesc!?
- Cine stie, zic eu, poate o iesi vreo prietenie din asta, mai mult razand si cu gandul doar la noul meu ritm...
marți, 8 martie 2011
Unitate DGB (Directia Generala a Barbatilor)
CATRE,
UUB (Uniunea Urarilor de Bine)
Prin prezenta, DGB, reprezentata prin Fiecare Barbat, inainteaza un apel de urgenta,
catre UUB pentru a ne sprijini, in vederea ducerii la indeplinire a sarcinii din ziua de 08.03.2011.
Mentionam ca suntem pregatiti sa facem fata oricarei situatii. Ne-am inarmat cu rabdare, tandrete
si dragoste, iar, in caz de forta majora, apelam la Redbull, iar cei mai neputinciosi, la pastiluta verde.
Va rugam sa ne confirmati participarea dumneavoastra imediata pentru fiecare barbat,
in preambul, pentru a crea premisele optime desfasurarii operatiunii, in vederea obtinerii rezultatului
scontat, si anume... "TE IUBESC"
Va multumim anticipat, Data,
DGB, reprezentata prin 08.03.2011
Fiecare Barbat
CLICK PENTRU CONFIRMARE
marți, 1 martie 2011
Neata, tati!
Neata, draga mea!
A venit?
Nu, cum sa vina? N-ai vazut cat a nins ieri!?
Cum? N-a venit?
Daca-ti spun ca n-a venit! E frig de ingheata pietrele. Mai asteptam cateva zile, poate vine! Pana atunci stam in casa pentru ca zapada e prea mare pentru a iesi la gradi.
Pai nu, nu pot sa mai astept.
Nu poti?
Nuuu, astazi colegul meu Andrei mi-a spus ca imi va aduce un buchet cu ghiocei si imi va spune ca sunt frumoasa ca o zi insorita de primavara. Si eu vreau sa fie primavara, nu zapada! Vreau!
Draga mea, dar tu esti frumoasa in fiecare zi a anului!
Stiu, stiu, si eu te iubesc tati, dar totusi, lasa-l pe Andrei sa-mi spuna asta, da?
miercuri, 16 februarie 2011
Azi am deschis o cutie, o cutie cu poze, cu amintiri...
Hmmm,
Tii minte verile pe lac, cu barca ta?
Tii minte gratarele la tine la tara?
Tii minte ce frumos era in varf de munte, cand ne uitam ca prostii cat de frumos se vedea drumul ala serpuit?
Tii minte "radiografiile" care ti le-a facut prietenul nostru la Poiana Sarata?
Tii minte camera aia mica, intima, care ti-a picat tie la "tragerea la sorti"?
Tii minte pastrama ta inconfundabila?
Tii minte vinul ala al tau, rosu si rece ca apa de munte?
...
Imi suna in cap o melodie, cu care te-am luat de atatea ori in ras, si care acum, culmea, ma obliga sa incui usa biroului meu si sa-mi umplu ochii cu lacrimi.
Intr-o zii de sarbatoareeeeee, ma duseiii la ursitoaaaaareeeee
Si i-am zis ataaaat sa-mi spunaaaaaa, cat mi-o fi soartaaa mai bunaaaaa
Of of si iar of, ca doar ea pe lume stieeee maii maaaiii
Of of si iar of, cum sa scap de saraciee mai maaaaaii
Viata-i trecatoareeee, n-ai cum s-o opreeesti,
Cat mai esti pe-aiceaaa s-o traaaieeeesti.
Spune-mi ursitoare cati ani voi traaaiiiiii,
Daca-s prea putini, cu bani te-oi plaaatiiii
Puneeee de la tine incaa vreoo cativaaaaa
Daca fac avereee, mai multi bani ti-oi daaaa
Gata, inchid cutia acum, pentru ca nu vreau sa plece nimic din ea. O s-o deschid mai tarziu sa mai pun acolo poze, amintiri.
Adaug aici si o imagine care e posibil sa nu aiba legatura cu nimic din ce-am scris mai sus, dar o pun pentru ca erai langa mine cand am facut-o. O pun si aici pentru ca a castigat concursuri si a fost apreciata de multa lume. O pun aici sa-ti fie clar ca trebuie sa fii langa mine si la altele.
miercuri, 20 octombrie 2010
Ma distreaza astia mici la culme cum n-au ei simtul corect al valorii!
A mea, de exemplu, aduna monedele de un ban pentru ca sunt galbene si lucesc si-i plac la nebunie, ba ar da oricand o hartie de 500 de lei pe un banut de un ban cu sentimentul ca a facut o afacere buna!
Am luat-o cu mine azi, prin padure, sa mai luam aer, sa vedem cum a ingalbenit frunza copacilor, eventual sa facem si cateva poze. Soarele puternic taia corolele copacilor aruncand razele spre covorul de frunze ce acoperea drumul format de taietorii de lemne din zona.
- Tati, padurea asta parca e de aur, spuse ea, la fel de uimita ca si mine de atmosfera, de poveste din padure!
- Da, imi place nespus, draga mea!
- Pai, tu stii a cui e padurea asta, zice ea, cu o mana in sold si cu un picior inainte?
- N-am idee, dar ce-ti veni?
- As vrea sa-i dau monedele mele galbene lui nenea care are padurea asta sa ne-o dea noua!
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Ma bucur sa aflu de la photoradar ca mi-au fost selectate 3 imagini in trei categorii diferite pentru finala premiului ”Digital Camera Photographer of the Year 2010”
Au fost 114.000 de imagini in concurs!
Astea sunt ale mele:
1. Categoria Travel
2. Categoria Landscape
3. Categoria Portraits
Felicitari, de asemenea si lui Bogdan Panait pentru selectia asta si asta
marți, 28 septembrie 2010
miercuri, 22 septembrie 2010
Iasi, 2010. Am avut placerea aseara, 21 septembrie, sa particip la vernisajul expozitiei ”Oameni si locuri” a fotografului Sorin Onisor. 62 de lucrari extraordinare prezentate, fiecare in parte, de artist, fiecare cu o poveste, care mai de care mai interesanta. Atmosfera placuta, intr-un mic amfiteatru. Dialog deschis, cu intrebari si raspunsuri cat se poate de pertinente. Un om fain. Un talent romanesc. Un fotograf .
Lucrarile le puteti admira pana pe 3 octombrie, si va sfatuiesc, sa mergeti sa o faceti, pentru ca nu aveti decat de castigat.
joi, 16 septembrie 2010
- Ce înseamna ”legământ”?
- Dar unde ai auzit cuvântul ăsta?
- La desene, am auzit când scooby a spus ceva de ”legământ” și n-am fost atentă! Poți sa-mi spui ce înseamnă?
- Inseamnă un fel de promisiune, o înțelegere pe care cineva o face cu altcineva și care nu trebuie nicicum încălcată.
- Te iubesc e un fel de legământ?
- Ce-ți veni cu asta?
- Adică atunci când mami mi-a spus că indiferent ce, tu și ea mă veți iubi mereu, a fost un legământ?
- Sigur că da!
- Și nu-l veți încălca niciodată?
- Niciodată!
- Atunci, uite, cioburile astea sunt de la sticlele alea rotunde ale tale care le înfiletezi câteodată pe aparatul de pozat!!! Și eu te iubesc, și nu uita că și ăsta e un legământ!
...
joi, 9 septembrie 2010
De ce ți-e cel mai teamă?
- Pai cred că raspunsul e simplu, mi-e teamă de călătoria cu avionul.
Numai cand mă gandesc că aș putea urca în chestia aia de metal, unde stai ca un animal pârlit într-o cușcă ermetică, fără nici o șansă, fără să ai macar pentru o secundă posibilitatea de a deține controlul, mă îngrozesc și se ridica parul pe mine ca pe o mâță speriată.
- Dar daca, mâine, fiică-ta ți-ar cere sa vii cu avionul la ea?
...
- Mi-e mult mai teamă de singuratate!
Postări
Comentarii
 |
