Fuga

luni, 30 noiembrie 2009

Inima ...mai sa-mi sara din piept.
Bum-bum, bum-bum. O ignor, alerg mai departe. Picioarele ma dor, rochia abia o mai pot ridica... e tot mai grea. Se agata, o trag... se rupe.
Bum-bum, bum-bum. Nu ma uit inapoi, alerg. Imi apar in minte imagini... vorbe... Vrei sa fii sotia mea? Esti ingerul meu pazitor, am nevoie numai de tine.
Bum-bum, bum-bum!
Ma afund intr-o balta. Simt raceala mocirlei care tocmai m-a invadat. Nimic nu conteaza, trebuie sa fug. Mintea iar mi-e scrutata... Iubito vom avea multi copii, tu nu va trebui sa muncesti niciodata. Bum-bum, bum-bum. Un toc a cedat. Scot pantoful. Imi trebuie o secunda sa respir... Gata, fug. Voalul, fluturand, inca se mai tine in cateva clame. Alte imagini, alte cuvinte... Draga mea, voi face tot posibilul sa nu-ti lipseasca nimic.
Bum-bum, bum-bum. Simt un gust amar... al lacrimilor amestecate cu rimelul, cu fardul... sau, poate, e doar gustul amar! Trebuie sa ma indepartez cat mai mult. Un spin... simt caldura pe picior. Stiu ca e o dara de sange. Alerg mai departe. ... Scumpa mea, daca ma vei asculta, totul va fi perfect! 
 Bum-bum, bum-bum. 
Alte vorbe, ale mele... Dragul meu, furatul miresei e o traditie, de ce trebuie sa te superi? ....
Bum-bum, bum-bum, bum-bum
Mai am inca putin... si scap.
Bum-bum, bum-bum, bum-bum...
De ce a crezut el ca poate sa dea in mine?






Am fost... odata!

duminică, 29 noiembrie 2009

Treimi
Scancet, pelinci, lapte de capra;
Minge din par de vaca, opinci, islaz;
Catrinta, hora in sat, pamant;
Arcan, razboi, sange;
Acasa, Maria, Tudorel;
Recolta, paine, foamete;
Colectivizare, griji, saracie;
Cincinal, mecanizare, productie la hectar;
`89, revolutie, libertate;
Sperante, Bucurii, Impliniri;
Copii, Nepoti, Stranepoti;
Amintiri, atat, amintiri.
In numele Tatalui, al Fiului...


Azi n-am chef!

vineri, 27 noiembrie 2009

AZI... N-AM CHEF!
Mi-am dat seama de asta inca de dimineata, cand cu o miscare gresita am daramat paharul cu periutele de dinti. Care dintre ele a cazut in vasul de toaleta? ...evident, a mea.
Scaunul de la masina e rece, schimbatorul e rece, volanul e rece si el... parbrizul e inghetat. Razuitoare, evident, n-am!
E dimineata de sambata. De ce sunt in masina la ora asta? A, da, merg sa incerc sa fac cateva poze. De ce, oare, ca doar n-am chef?
La semafor... rosu. Al doilea semafor... tot rosu. La al treilea.... rosu si aici. In sfarsit, al patrulea si ultimul.... galben... spre rosu.
Am mai zis doar, azi n-am chef! Nu stiu de ce intotdeauna dimineata in masina incepe sa se incalzeasca exact cand ajung la destinatie. Posibil sa fie din cauza ca orasul e mic si distantele, pe masura, dar eu stiu sigur ca azi n-am chef de nimic!
Ajung in padure. Cobor din masina. De ce oare ca abia ce se incalzise inauntru?
Liniste. Cateva frunze cad. Le aud cum fosnesc pana la pamant. Ar trebui sa pun trepiedul cu camera si sa incerc cateva cadre. Nu pot, nu vreau, azi n-am chef!
Fac, totusi, cativa pasi, indepartandu-ma de masina. Urechile imi tiuie, sigur de atata liniste. Intr-un copac de langa mine zaresc o bufnita. Se uita mine si parca imi zice: Hai ma, imi faci si mie o poza? Dar camera e in masina, ca, de, azi n-am chef!
Ma intorc. Cu greu fixez camera pe trepied. Iau telecomanda in mana si astept. Daca mai stau mult asa s-ar putea sa-mi vina cheful, asa ca...... click si:
UITE!


Intr-o dimineata!

joi, 26 noiembrie 2009

Ora 9, dimineata.
Toamna tarzie.
Afara.... ceata, umezeala, frig, exact ceea ce-si doreste fiecare cand pleaca luni dimineata de acasa cu ganduri si sperante de o saptamana mai buna. O las pe fiica-mea in graba (nici nu stiu de ce ca doar nu arde nimic) la gradinita si bag in viteza intai spre birou. Picioarele reci imi dau semne ca poate am gresit in alegerea pantofilor in dimineata asta. Intra si viteza a doua. Deja ma gandesc ce as putea face la birou... hmmm, as avea treaba destula, balante, registre, declaratii, o gramada. Ii dau a treia, trebuie sa pornesc si stergatoarele. Din cer cade ceva intre ploaie, chiciura, ninsoare. Pe strada, lumea...  zgribulita, isi cauta grabita un loc la caldura. Scot din viteza. Sunt la semafor. Rosu. O vanzatoare cu un morman de ziare in mana imi face semn sa cumpar unul. As cumpara numai sa n-o mai vad cum sta afara, dar azi n-am chef. In dreapta doua buze tocmai se dau cu ruj, in oglinda retrovizoare. Verde. Hmmm ar merge niste poze pe ceata asta. Camera o am la mine (fara discutii, intotdeauna). E luni, totusi, e treaba de facut. Din spate un cor de sirene navaleste in urechile mele. E verde asa ca bag din nou intr-a intaia. Daca as iesi doi kilometri din oras as putea gasi subiecte de pozat. Da, sigur as gasi. Mai am un pic si ajung la birou. Incerc sa parchez si scot din viteza. Stau cateva secunde. Cineva imi spunea cu cateva zile inainte ca intotdeauna e bine sa-ti urmezi instinctele. Bag in viteza si demarez in tromba. Instinctele mele n-au chef azi de munca de birou!

Dupa 20 de minute... multumesc in gand celui care m-a sfatuit asa. Las masina la poalele padurii din apropierea orasului si incep sa urc. Surprinzator, aici e soare si mult mai cald ca in oras. Gafai, vreau sa ajung repede sus. Vreau sa mai reziste un pic ceata. Stiu ca o sa fie bine. Picioarele imi reconfirma alegerea gresita a pantofilor.

Sunt sus. Gata. Uite!