The Beautiful Monster

marți, 28 decembrie 2010

Remake after one year

Rugaciune

duminică, 26 decembrie 2010

The morning Flight

joi, 16 decembrie 2010

The morning Flight

Cinderella

joi, 9 decembrie 2010

Waiting for the Knight

Aproape dimineata!

marți, 7 decembrie 2010

Aproape dimineata! 

Simple Things

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

The Red Carpet

duminică, 14 noiembrie 2010


Am gasit un site interesant! Inscrieti bloguri foto, eu sunt aici



The Prayer

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Sau aici



The HotRod (1HP)

luni, 8 noiembrie 2010

Heaven is playing

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Padurea de aur

miercuri, 20 octombrie 2010

Ma distreaza astia mici la culme cum n-au ei simtul corect al valorii!

A mea, de exemplu, aduna monedele de un ban pentru ca sunt galbene si lucesc si-i plac la nebunie, ba ar da oricand o hartie de 500 de lei pe un banut de un ban cu sentimentul ca a facut o afacere buna!


Am luat-o cu mine azi, prin padure, sa mai luam aer, sa vedem cum a ingalbenit frunza copacilor, eventual sa facem si cateva poze. Soarele puternic taia corolele copacilor aruncand razele spre covorul de frunze ce acoperea drumul format de taietorii de lemne din zona.
- Tati, padurea asta parca e de aur, spuse ea, la fel de uimita ca si mine de atmosfera, de poveste din padure!
- Da, imi place nespus, draga mea!
- Pai, tu stii a cui e padurea asta, zice ea, cu o mana in sold si cu un picior inainte?
- N-am idee, dar ce-ti veni?
- As vrea sa-i dau monedele mele galbene lui nenea care are padurea asta sa ne-o dea noua!

In Pursuit of Betterness

duminică, 17 octombrie 2010

click

Un trio cu noroc!

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Ma bucur sa aflu de la photoradar ca mi-au fost selectate 3 imagini in trei categorii diferite pentru finala premiului ”Digital Camera Photographer of the Year 2010

Au fost 114.000 de imagini in concurs!

Astea sunt ale mele:
1.  Categoria Travel
2.  Categoria Landscape
3.  Categoria Portraits



Felicitari, de asemenea si lui Bogdan Panait pentru selectia asta si asta

The End of the Show

miercuri, 13 octombrie 2010

Bloody Friday

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Trio

miercuri, 29 septembrie 2010

Fundu Tutovei, 29 septembrie 2010

Manastire intr-un picior...

marți, 28 septembrie 2010

Vine, nu?
Cum am vazut primele frunze cazand , ploile lungi , am plecat s-o intampin!
Evident, nu puteam pleca cu mana goala. Am luat cu mine cateva plase pentru dovezi.
Qashqai-ul inainta destul de bine pe drumul forestier, ce urma sa ne duca in padurea de fagi.
Acolo imi place s-o regasesc in fiecare an!
Apa din balti era aruncata cu putere de rotile masinii, formand parca un culoar prin care ne strecuram in forta.
Vantul rece apleca copacii facandu-i sa fosneasca. Ii simteam puterea din masina.
La un moment dat, un batranel, aparut parca de nicaieri, ne face semn sa oprim.
Cobor geamul:
- Mergeti la ghebe, intreba el?
- Cautam, bade, poate gasim de-o pofta!
- Dupa ploile astea sigur gasiti, dar spune-ti falcai, masina asta-i ARO?
- Cu zambetul pe buze, ii raspund ca nu!
- Aaaa, pai atunci baietii mosului, mai bine faceti cale intoarsa, ca au mai incercat si altii cu masini de astea, dar s-au intepenit in noroi. Daca nu-i ARO, nu trece, va spun eu!

Avea rost sa-i explicam batranelului de cardane, de 4x4, de cai putere, de diferentiale, de garda inaltata, de cuplu, de anvelope speciale...?
Nu, pentru ca aveam o intalnire mult mai importanta ca doar
A venit, nu?


Misty morning

vineri, 24 septembrie 2010


Oameni si locuri - Sorin Onisor

miercuri, 22 septembrie 2010

Iasi, 2010. Am avut placerea aseara, 21 septembrie, sa particip la vernisajul expozitiei ”Oameni si locuri” a fotografului Sorin Onisor. 62 de lucrari extraordinare prezentate, fiecare in parte, de artist, fiecare cu o poveste, care mai de care mai interesanta. Atmosfera placuta, intr-un mic amfiteatru. Dialog deschis, cu intrebari si raspunsuri cat se poate de pertinente. Un om fain. Un talent romanesc. Un fotograf .

Lucrarile le puteti admira pana pe 3 octombrie, si va sfatuiesc, sa mergeti sa o faceti, pentru ca nu aveti decat de castigat.

Legătura

joi, 16 septembrie 2010

- Ce înseamna ”legământ”?
- Dar unde ai auzit cuvântul ăsta?
- La desene, am auzit când scooby a spus ceva de ”legământ” și n-am fost atentă! Poți sa-mi spui ce înseamnă?
- Inseamnă un fel de promisiune, o înțelegere pe care cineva o face cu altcineva și care nu trebuie nicicum încălcată.
- Te iubesc e un fel de legământ?
- Ce-ți veni cu asta?
- Adică atunci când mami mi-a spus că indiferent ce, tu și ea mă veți iubi mereu, a fost un legământ?
- Sigur că da!
- Și nu-l veți încălca niciodată?
- Niciodată!
- Atunci, uite, cioburile astea sunt de la sticlele alea rotunde ale tale care le înfiletezi câteodată pe aparatul de pozat!!! Și eu te iubesc, și nu uita că și ăsta e un legământ!

...


Almost Dawn

luni, 13 septembrie 2010

La munca (Turma)

sâmbătă, 11 septembrie 2010

The Last Act

joi, 9 septembrie 2010

 De ce ți-e cel mai teamă?
- Pai cred că raspunsul e simplu, mi-e teamă de călătoria cu avionul.
Numai cand mă gandesc că aș putea urca în chestia aia de metal, unde stai ca un animal pârlit într-o cușcă ermetică, fără nici o șansă, fără să ai macar pentru o secundă posibilitatea de a deține controlul, mă îngrozesc și se ridica parul pe mine ca pe o mâță speriată.
- Dar daca, mâine, fiică-ta ți-ar cere sa vii cu avionul la ea?
...
- Mi-e mult mai teamă de singuratate!




Morning Trade

miercuri, 8 septembrie 2010

My Fav Sweater

luni, 6 septembrie 2010

The Heart

vineri, 3 septembrie 2010

- Buniiii, Buniiii?
- Spune, draga bunicii!
- Mai tii minte cand am fost la tine la spital si nenea doctorul a spus ca ai nevoie, repede, de o inimioara noua?
- Of, da, iubito, tin!
- Pai, uite, poti sa-l suni sa-i spui ca am gasit eu una si ti-o daruiesc tie!

Fifty-Fifty

vineri, 27 august 2010

Asistenta doamnei doctor ginecolog se uita cand la mine cand la fiica-mea. Eu bat nervos din picior, iar ea rasfoieste in graba o revista pentru femei. Agitatia se simte in aer, cred, din afara cabinetului.

Mami e inauntru, la control. Suntem undeva pe la douazeci de saptamani si e posibil sa aflam sexul bebelusului.
- Si ce-ti doresti sa fie, intreaba asistenta, politicos, sa mai rupa atmosfera incinsa din holul cabinetului?
Fiindca nici unul din noi nu se uita la ea, raspundem concomitent:
-Fetitaaa! (ea)
-Baiat! (eu)
Am inceput sa radem toti trei. Evident, asistenta vroia sa afle parerea fiica-mii.
- Fetita zici?
- Da fetita, sa ne jucam cu toate papuselele mele, o sa-i impletesc coditeee, o s-o dau cu ruj de-al meu!

Usa cabinetului se deschide...
Mami stie ca unul din noi va fi dezamagit de veste, dar fiecare din noi mizam, inconstient, pe aia cincizeci la suta din sanse.
O ia pe Bri si ii sopteste la ureche:
- Tu ai sa fii singura printesa a lui mami!
- Iar tu, aratand cu degetul spre mine, tu faci cafeaua maine dimineata, pentru ca ti-am facut baiat!
- Mami, tati, vreau si eu sa va zic ceva...
- Dar eu tot o sa-l dau cu ruj!!!



Sharpele

miercuri, 25 august 2010


Rasarit de soare!

joi, 12 august 2010

Vad un stol de pasari aliniate perfect. Se pregatesc sa treaca exact prin dreptul discului mare si rosu-galbui ce rasarise jumatate din intinderea de apa. Haloul de caldura din jurul soarelui formeaza cateva forme extraordinare. Zambesc de fericire. Imi si inchipui cadrul asta postat pe prima pagina a multor sit-uri de fotografie. Pun ochiul in vizorul camerei si incadrez mai mult decat perfect. Photoshop n-are decat sa dea faliment la faza asta, ha! Stiu sigur ca va iesi perfect direct din aparat poza!
Sunt pe punctul de a imortaliza perfectiunea.... apas declansatorul...
Nimic. Mai apas odata... la fel.
Ce draci o fi avand tocmai acum? Tocmai cand ma pregateam sa devin celebru!?
Scutur camera cu putere, sperand intr-un miracol...
... 
- Baiatu, baiatu?
- Da, tu, ala cu aparatul ala mare si greu de dormi cu capul pe el sa nu ti-l ia careva! Eu zic sa te trezesti ca soarele a rasarit de ceva timp, si mai mult de atat, te-am vazut zvarcolindu-te si m-am gandit c-ai visat urat!

Asa ca, asta e rasaritul meu de la mare...

Dilema!

joi, 29 iulie 2010

- Baietel!
- Ba nu, fetita!

Asa ma contrazic cu fiica-mea, in joaca, de vreo luna incoace, de cand burta lui mami a inceput sa ia proportii, de cand i-am explicat asteia mici ca acolo e un bebelus care o sa-i fie (cam pe cand o sa vina Mos Craciun) fratior sau, ma rog, cum ar vrea ea, fetita.
Da, stiu, ar trebui sa zic ca nu conteaza ce e, si ca ar trebui sa ma bucur indiferent de sex, dar ar insemna sa mint. Imaginati-va ca va ofera cineva inghetata, dar va pune sa alegeti intre cea de vanilie si cea cu ciocolata. Bunul simt v-ar motiva sa spuneti ca nu conteaza ca doar tot inghetata este si daca nu cumva sunteti alergic la vreo substanta din ea care v-ar putea aduce vreun soc anafilactic, atunci n-are cum sa fie, decat delicioasa, chiar daca in minte optiunea catre una sau alta e foarte clar definita inainte de a vedea, macar, ambalajul.

Am intrebat-o intr-o dimineata...
- De ce vrei  sa fie fetita?
Fara sa stea pe ganduri mi-a spus:
- Pai, uita-te in camera mea, ce-o sa facem cu atatea papusi daca o sa fie baietel?

Trebuie sa recunosc ca, uneori, logica astora mici, poate fi imbatabila, dar eu nu ma las...

- Baietel!
De dincolo se aude, ferm:
- Ba nu, FETITA!

Every wish will come true!

vineri, 2 iulie 2010

Aveam vreo opt ani si frecventam cu succes cursurile, la zi, ale clasei intai.
In fiecare dimineata, tin minte, treceam prin fata magazinului ”Punguta cu doi bani”. In vitrina trona cea mai frumoasa bicicleta ce-o vazusem eu pana atunci. Era o aparitie noua pentru ca nu semana cu nimic din ceea ce exista pe strada. Pe cadrul  vopsit intr-un  albastru azuriu scria cu litere albe "Cometa albastra".
In fiecare dimineata ma opream cateva minute s-o admir si sa imi inchipui cum o calaresc pe coclaurile periferiei orasului. Stiam ca nu o pot avea pentru ca ai mei nu-si puteau permite asemenea cheltuiala din salariile lor modeste, in schimb, speram s-o gasesc tot acolo, dimineata dupa dimineata, si sa fie a mea pentru doua minute de visare.
A venit si ultima zi din clasa intai. Imbracat frumos, cu emotii mari pentru festivitatea de premiere, am plecat spre scoala. Ajuns in fata vitrinei... stupoare. Cometa albastra disparuse. In locul ei era agatata cea mai urata papusa din cate am vazut. Lacrimile mi-au umplut instantaneu ochii. Serbarea mi s-a parut anosta si abia daca mi-o amintesc.
Tata incerca sa ma inveseleasca si imi spunea ca totul o sa fie bine. N-aveam eu urechi atunci sa inteleg ce se intampla, de fapt.
Acasa, in pragul usii, mama zambea larg. Ma enerva ca zambea si ca nu-si dadea seama ce durere era in sufletul meu. M-a poftit in sufragerie sa intampin, cica, un musafir. Exact de musafiri n-aveam eu chef, dar, cu capul in pamant am trecut, prin hol, in sufragerie. N-am cum sa exprim in cuvinte ce-a urmat. Citeam, incet, in gand, cu toate ca o facusem de sute de ori pana atunci... "COMETA ALBASTRA".

...

Mama cu tata, in bucatarie:
- Ai adunat atatia ani camerele acelea foto, si acum le-ai dat... 
- Nici o secunda nu-mi pare rau, draga mea, nici macar o secunda...

Eu deja conduceam cometa prin universul periferiei!

Culegatorul de fericire!

luni, 7 iunie 2010

Da, stiu! Maci!

Doar ca ai mei sunt in flacari si foarte speciali


- Mai tii minte cand m-ai vazut prima data?
- Cum as putea sa uit? Abia te zaream prin geamul incubatorului, dar am stiut din prima clipa ca esti tu!
-  Mai tii minte lacrimile care ti s-au scurs, atunci, pe obraz?
-  Cum sa nu! As fi vrut sa le opresc, sa nu vada asistentele ca sunt prea emotiv, dar nu puteam. De fapt, nu vroiam!
- Eu le-am strans intr-o sticluta.
- Le-ai strans???
- Da, si mai tii minte cand mami a spus ca-i plac foarte mult macii?
- Ha, chiar foarte bine. Doar stii ca de fiecare data cand vede maci vrea sa-i culeaga si sa-i duca acasa.
- As vrea sa-ti spun ceva!
- Spune, draga mea!
- Vreau sa-i fac cadou fratiorului meu, care stiu ca se va naste, sticluta mea cu lacrimi, pentru ca vreau sa fiu sigura ca va avea parte de cativa stropi de fericire.
- .....
- Si lui mami, vreau sa-i dam un buchet de maci!

I wanna be a ballerina!

joi, 27 mai 2010

La mansarda unei constructii, intr-o incapere aproape obscura, fapt pentru care ISO meu n-a scazut sub 800, am gasit cativa "gandacei" care, culmea, in loc sa asculte manele sau sa toceasca tastatura computerului, fac altceva, ceva ce eu credeam ca e deja istorie.


Toti sunt seriosi, extrem de atenti si de dornici de a executa cat mai corect miscarile gratioase si totodata extrem de dificile.

In fundal se auzea un fragment din Lacul lebedelor, iar peste rasuna vocea aspra, si totusi materna, a doamnei profesoare...

- Si... unu, doi, trei, patru! Passe si... developpe!






Venice Anytime

marți, 18 mai 2010

Am inceput sa cred, din ce in ce mai mult, in ideea de a asezona vizitarea unui oras cu o anumita perioada a anului.
De ce?
Pentru ca am descoperit Venetia in mantie de ploaie, destul de posaca,  cu gondolieri fara activitate, cu cativa turisti murati, care incercau sa nu tremure prea tare de frig atunci cand se pozau pe Il Rialto, cu terase stranse, cu vanzatori ambulanti tristi, cu multe ferestre inchise, cu piata San Marco inundata.

Si totusi...
Ii poti sopti iubitei "te iubesc" dintr-o gondola inchiriata pe bani putini, poti savura un ceai fierbinte intr-unul din micile restaurante de pe unul din malurile canalului Grande, unde garantez ca vei fi primit cu multa caldura din partea celor de acolo, iar seara, in camera care, e foarte posibil sa aiba fereastra spre unul din micile canalele care brazdeaza orasul, sa-ti strangi iubita in brate si sa ascultati amandoi cum un gondolier singuratic rupe zgomotul stropilor de ploaie de pe pervaz....

Amoooooooreeeeeee miiiiiiooooooo!

 

Am fost acolo!

duminică, 9 mai 2010

Sony World Photography Award

Cannes 2010


Am ajuns exact cand a venit faimosul covor



Evident, am stat sa-l vedem cum cade pe scari...


Apoi am cautat biroul de informatii


Invitatiile ne asteptau sa le ridicam


A venit si seara premiilor...
Ne-am pozat, fara discutie, pe covorul rosu


Am stat destul de timorati, in sala in care, faimosii actori isi ridica celebrele premii pentru film


Ne-am bucurat cand ne-am regasit numele printre finalisti, pe monitoarele ce impanzeau holurile Grand Auditorium din Palais des Festivals


In final, am felicitat marele castigator, Tomaso Ausili, imortalizand, impreuna, momentul


Ne-am mai introdus odata picioarele in apa rece sa ne asiguram ca totul a fost aievea


Am multumit divinitatii... sau, ma rog, pentru imensa sansa...


Dupa care ne-am intors cu picioarele pe pamant... in iubita Romanica!



Prezenta mea acolo nu s-ar fi putut realiza fara sprijinul Primariei Bacau si a Ziarului de Bacau, carora le multumesc!